Mireasma pierduta a unei melodii uitate, cantata intr-un amurg tarziu, la clapele unui pian… Apoi… tacere…
Din tacere se ridica in nefiinta
Arzand toate lacrimile de dumnezeiesc amor
Ucise-n pacate de credinta divina
Si de fantomatic si nefiresc zbor
Se ridica-n soapte tainice de vise
Ascultandu-si parc-un launtric fior
Intr-un sacrilegiu de iubire stinsa
Mistuita-n patimi lascive de dor
Pudra inefabila a uitarii se scurge incet
Spulberand ultimul mit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu