joi, 20 august 2015

NEMURIRE


Se auzea doar vantul, suierand printre corabiile goale
Marea era furioasa
Prin stropi de argint isi cerea nemurirea
Din departari, se aude un cantec...

Tanguit de stele, rostit in cuvinte
Cu sirene moarte si pirati nebuni
Cernit in lumina zamislirii sale
In marea tacuta, uitata de timp

E cantat in lacrimi, e creat in soapte
Imn de aroganta, nascut din fior
Pustiit de dorul de singuratate
Gol etern si palid, indoliat amor


E creat in ganduri de lumina alba
Cu versuri sihastre, aprinse de dor
Se sfarseste straniu, plutind peste ape
Cu un tipat jalnic, ascutit, de mort